Ineditul Detroit -haideti cu mine
Intai imaginile clasice,
...orasul din vederile turistice, mazgalite grabit "Suntem bine, ne e dor de voi!" Ca doar asa incepe orice tura...
..........................................................................
Iata-ma fata in fata cu
Detroit-ul.
L-am strabatut de multe ori din viteza masinii dar niciodata nu l-am "vazut." Azi am avut curiozitatea sa caut, sa fiu atenta. Am avut surprize.
I. La un stop, am dat cu ochii de acest giuvaer...
"Poezie urbana, poezie sarmana"
II.
Palatul-aviz fanilor "Office Space"
Nu stiu nimic despre aceasta frumoasa (odinioara) cladire...o fi fost sediul vreunei corporatii? Cert este ca odata era plina de oameni grabiti, stresati, cu rapoarte TPS de terminat...Ah si ce s-a ales din tot:)Observati ca palatul nu are nici un geam si ca practic, prin el sufla vantul. Trist ca o prevestire...
III. Fascinantul albastru-da, pe cladirea unui spital!
IV. Compozitie clasica pentru calmarea nervilor...cer, pod si cos ROSU.
Poate ca va urma...
Magnetism
I.
Cuprinde-ma cu-
albastrul magnetic.
Deschide izvorul
Fluide-ti priviri…
II.
Va inceta vreodata dorul
Sa se imbete cu-amintiri
Si sa se prabuseasca pe parchet-
Un inutil effort…de vampa
Cersind atentii in exces?
Degeaba bazaie frenetic
(Acoperit de praf, in lampa
Proptita pe-un “picior de cabaret”)
Un fluture de noapte…
III.
Este tarziu…
Ma doare cate-un gand,
Infipt necrutator
In constiinta:
“Oare cum sa se-mparta vina?”
Ne-a fost la amandoi incredintata
O jucarie pretioasa. Asta stiu.
Ce am facut cu ea? Dezastrul
Nu se observa, se inchide-n sine.
Cum a murit lumina…
Stinsa-n albastrul
Schimbator?
Stinsa de cine?
Lumina Craciunului-acum cativa ani
Prin fereastrele de deasupra altarului veneau buchete de raze ..
Preotul tanar, cu barba foarte neagra si carliontata si cu vesmant auriu, sarbatoresc, ne vorbea cu un accent domol, moldovenesc, despre nasterea lui Iisus. M-a frapat felul cum accentua al doilea “I”..nu multi oameni fac acest lucru.
Abia venita, imi roteam privirile curioase peste multime. Cojoace galbui, paltoane elgante, canadiene, basmale, pulovere vernil si caciuli de vulpe…pete de culoare abia distingandu-se in baia de lumina… Nu vedeam chipuri clare…nici nu le cautam, imi e in general rusine sa ma strecor in intimitatea oamenilor, in momentele de dezgolire a vietii interioare in fata Celui pe care Il chemau.
M-am sprijinit de un perete, chiar langa usa, intr-un fel de ungher care nu putea sa adaposteasca decat o singura persoana. Privirea imi era oarecum obstructionata de doua siluete interpuse in calea luminii… doi barbati foarte inalti, foarte eleganti, cu paltoane negre de lana moale. Era ciudat…de cate ori ridicam capul simteam foarte viu lipsa luminii, pe care o stiam venind intensa… dincolo de cei doi…
Dupa un timp, nu stiu cat, omul din dreapta mea a ridicat de ambele manute un ghemulet vioi, autorul unor chicote subtirele si a iesit cu el astfel atarnandu-i de gat.... M-am uitat in urma lor incruntata, mirata de bruschetea gesturilor tatalui…
Glasul molcom al preotului m-a reintrodus in atmosfera prietenoasa a incaperii. Trageam cu nesat in piept aerul caldut si inregistram vag tropaituri al caror zgomot nu-si gasea ecou in mocheta groasa, de culoarea sangelui. Am inaintat un pic, fara sa-mi dau seama, si am simtit in obraji, in frunte, in ochi, plenitudinea luminii…In sfarsit o vedeam in toata stralucirea ei, in sfarsit o gasisem intreaga. O senzatie de regasire, de cuprindere cu tot irisul a ceva Caruia Ii dusesem dorul pentru mult timp…
CARTEA DE OASPETI-cu poze noi
Idei /critici constructive (sau nu:) referitor la ce as mai putea adauga pe site? Mesaje? Intrebari?
Iata cateva poze 2006 cu Mackinac Bridge...in Michigan Up North...
asta e...Lake Huron...
si...Lake Michigan...cred.
Poezii fara vlaga
Poezii fara vlaga,
De ce va chinuiti sa lasati
Urme de frunze
Anesteziate, de fraze goale,
Pe un intreg teritoriu
Marcat din plin de melci grasi, suculenti,
Proprietari de foi virtuale,
Umplute cu derizoriu?
“Sa fim atenti,” isi zice gandul,
“Sa nu ne demascam
Aprofundarile trairii.
Functionabili, emblema amortirii…
Asa vrea lumea sa ne stie.”
Intr-adevar, pe langa
Mii de morti si rabufniri de tragedie
Un gand ranit nu trebuie decat sa stranga
Incet din dinti,
Si sa-si astepte randul.
Cu rabdare.
Aceasta este-ntradevar
Virtutea cea mai mare,
De-a astepta, in loc de-a-ntinde mana
Dupa mar.
Mi-e greu sa nu-mi aduc aminte.
Ce-a fost, nu se descrie in cuvinte…
Poate daca ne-am tine amandoi
De mana si-am reintra in pielea
Personajelor de-atunci? Ale momentului?
A fost frumos, iar amintirilor acelea
Le voi reda esentialul:
Te voi reda talentului
De a te mangaia in versuri
Si voi uita realul,
Caci nu-mi mai apartii prezentului…
9/26/05
Am vazut, acum cateva zile, o mare de argint...
Am vazut acum cateva zile o mare de argint. Nu avea valuri asa cum te-ai fi asteptat. Nu era nici o framantare de trupuri masive, pravalind metal peste metal, val peste val.
Tot ce era..era liniste. Inserare fara vibratii. Undeva, in stanga, se profilau paduri muiate in rugina acestui octombrie instabil.
Suprafata lacului era aproape imposibil de inteles…neteda ca fata unei monede topite…tacuta. O foita atat de delicata si subtire, incat mi-era frica sa nu o tulbur cu rasuflarea-mi.
Undeva departe, in larg…marea devenea alba. Cerul era alb. Norii si soarele erau albi si ei. O senzatie stranie…de culori nelalocul lor. De unde atata densitate la acest ALB indepartat? Dar se potrivea cu linistea.
Venisem in locul acela cu o mie de intrebari rascolindu-mi creierul. Insa fusese destul sa dau cu ochii de mare, ca sa UIT de orice…de el, de mine…am alergat ca un manz pe plaja aspra, goala. Uitasem ca bucuria asta era in mine, asteptand cuminte sa tasneasca la lumina…Iata-ma zburdand, libera, in sfarsit putand sa respir.
Am stat sprijinita de un mic far…m-am cufundat total in contemplarea lipsei de griji. Frumoasa mai era marea asta, calma, senina de la un capat la altul al ei. Evident ca am reusit sa-mi modelez starea de spirit dupa cea a marii….relaxare totala. Lumina.
Seherezada
Sa-ti demonstrez…
Ca sunt:
Unii ma stiu copila,
Izbind naucitor
Cu
tocul, de pamant,
Stiind ca pentru tine
Nu contez.
Le par lor incisiva?
Le par. De ce
Doar tie nu am reusit
Sa ma dezvalui
Asa cum sunt sub masca “
rece,”
Cu care te (si ma) mentin
In ofensiva defensiva?
Raspunsurile le stiu
Singura.
Ma tem de ea, de amintirea ei
Cu care te hraneste.
Intinzi gurita dupa lingura
Amara a rememorarii
Unui timp doar pentru tine inca viu.
“Trecut-au anii,” si cu ei
Trecut-am eu,
Cuminte, fara sa te cunosc.
Iar tu ai cautat in van sa uiti
Si poate-ai reusit. Insa cu greu
Rezisti sa nu alaturi
“Papusi” straine langa chipul ei….
Pe toate le alinti si le vorbesti
Frumos.
Imi amintesc toate acestea
Acum, pe loc, de o poveste…
Culcata jos,
Seherezada, rabdatoare, astepta atat:
Sa o privesti….
Fluturi de noapte
-Ceasului acesta de buzunar,
Cumparat de la “Consignatia,”
Ii joc pulsul in palma…
-In ce? Am zis in palma?
Nu. In ritm de
aripi prafuite,
Cazute intr-un
glob de lustra
Intr-o noapte sufocanta,
Cu
neLuna si
neStele sfaraind,
Cu neFiresti spaime,
Clocotind intr-un ibric
Atarnat de tavan…
Amicul:
-Poftim? Nu era vorba de un ceas?
-Ba da…si de o camera obscura,
In care-au existat, in multe nopti, multi
fluturi..
Toti maro, toti bazaind sinistru
In
lustra carapace. Temerile mele,
Frigurile mele…de copil.
-As incerca sa-ti povestesc despre ultimul…
Sa-n cerc…(
Scame ciclam imi cad pe maini,
Nu e nici o metafora, chiar m-am trezit cu cateva…
Sa le lasam…) Deci, ultimul “
flutur”
Avea blanita alba, cu o spuma argintie pe urechi
Si pe coada. Un ghemotoc. Crezi ca urmeaza ceva frumos?
Hahahah. Nu. Asta nu e “Lumea necuvantatoarelor,”
Nu face parte din amintirile mele romantate-
roz.
Mi se inchide gandul in el insusi, incercand sa scape
De o asemenea imagine…a unui trup firav, scos dintr-un canal,
VIU inca, insfacat de viermi. Si eu nu pot
Sa fac nimic. Nici sa plang (am incercat), nici sa stau,
Nici sa plec, nici sa mananc, nici sa dorm.
Nu se poate constientiza
Pentru mai mult de o secunda ..asemenea realitate.
Gandul imi palpaia cand in prezent
Cand intr-o atemporala stare de negare a realului.
………………………..
-A trecut mult timp.
Hai sa ne uitam mai bine pe gem,
Ia te uita ce de fluturasi albi zboara
Peste tufele de
musetel. Imi tresare inima
Cu fiecare raza a soarelui,
Care trece prin gard, spre mine.
Am incredere in viitorul fluturilor!Nadejde neindoielnica!
Lumea vazuta din luntre
Fara tine… ce-absurd dar n-as fi
Muscat atat de frecvent
Din miezul proprie-mi poezii…
………………………………..
Am simtit gustul “
biohazard” al actului
Expunerii tale in versuri,
Al tintuirii tale in cuvinte, lent,
Ca intr-o razbunare fara ecou…
Semnatar: eu, inofensiva,
Specialista in vodoo dupa consumarea faptului…
Daca te-arunc…o sa echivaleze
Cu o izbire de uscat
A unei luntri…
Si gandurile-mi or sa evadeze
Intr-o continua deriva…
Te “pastrez” si castig
AUTO-ACCEPTAREA ta pe post de slabiciune,
Precum si poezia concentrata, inepuizabila
Pe care o trezesti in mine...
O sa te-alung din realitatea
In care chipul tau se-auto-intretine
Cu furie de boala incurabila,
Si-am sa te folosesc intreg in fictiune.
De undeva, din incercari nereusite de a explica
Esti purtator…
Esti purtatorul de cuvinte care dor
Atat de mult,
Incat nu am curaj sa le ascult
Pan’ la sfarsit.
Iluzii vechi in juru-mi s-au trezit
In timp ce eu
Nepregatita le infrunt cu greu
De fapt dorind
Cu ele-n hora sprinten sa ma prind
Si sa-nvartim
Cu noi acul ceasornicului. Sa fugim
In vechiul rai,
La clipa cand razand electrizant stiai
Ca ai ecou
Intr-o societate mirosind a nou
Dar ascunzand
Vechi plictiseli pitite sub un rand
De trac blazat.
Eram satui si tu si eu de cautat
Aiurea prin
Cotloane mirosind a fum si vin
Sau a parfum
De carte veche prefacand in scrum
Timpul real.
Nesiguri de prezent cerseam un ideal
Indepartat…
Scuzandu-ne ca-n van l-am cautat
Ne motivam
Absentele. Impetuosi ceream
Mereu mai mult…
Astfel ca mi-a fost dat sa te ascult…
O clipa de Crai
Urca spre mine,
Prin stufariile de fan si flori inalte…
Ceilalti erau mai jos, cu mult in urma lui,
Nici gand sa ne mai prinda
Prea curand.
Nu m-a vazut pitita-n iarba,
Ca un copil zvarlind din brate
In sus si-n jos, ca-n apa….
Stargand la piept manunchiuri de flori aspre,
Sorbindu-le mirosul, imbatata…
Din ochi cersind inca o clipa,
De Crai inzapezit si soare bland.
M-a ridicat cand m-a descoperit,
Dupa ce roata cautase
Mirat o pitulice.
Am alergat vioi
Spre casa veche, lemn sarman,
Ferestre ferecate…
Tacuti am admirat-o si am zis
..cine-or fi cei
Care-au fugit de paradis?
Ne-am asezat in iarba, intr-un loc cosit,
Privind apusul oglindit
In zidul Craiului…
Se-apropiau si ceilalti…clipa noastra
Urma sa moara in tacere.
Nici un cuvant, doar o privire
Si un regret…ca o parere…
Tarziu, in noapte,
In jurul unui foc salbatic
Am copt cartofi si am spus snoave,
Stropite cu izvor si brazi.
Venisem doar de-o zi in cercul lor…
Urma sa plec,
Intr-o perpetuua miscare…
